Bun venit la Iași!

Considerat orașul muzeu orașul se prezintă ca un diamant cu cel puțin șapte fețefrumos șlefuite de-a lungul timpului. Spunem că are șapte fețe deoarece este cunoscut ca fiind orașul celor șapte coline. Din acest punct de vedere este comparat cu numeroase orașe din lume care au o așezare asemănătoare, cel mai cunoscut dintre ele fiind Roma.

Istorie - orașul are prima atestare documentară în vremea lui Alexandru cel Bun, dar arheologii au scos la iveală urme de locuire încă din neolitic.

Artă - de la ceramica de Cucuteni și până în zilele noastre orașul s-a constituit într-un creuzet al artelor într-o continuitate armonioasă.

Știință - pe la curtea domnească a Iașului s-au perindat mulți învățați ai vremii din cele mai vechi timpuri. În cronici găsim medici și meșteșugari din perioada medievală care și-au transmis cunoștințele din generație în generație. Școlile de la Iași au fost vestite în spațiul locuit de români încă din perioada medievală.

Inovație - orașul a cunoscut perioade importante de transformare. Cunoscut (din documente) ca fiind un loc de popas pentru negustori în drumul lor de la Marea Neagră spre nordul Europei a devenit capitală a Moldovei până la Unirea Principatelor. Prima universitate din Principate a susținut transformările viitorului regat al României. Capitală de război în 1916-1918 orașul face față cu brio și acestei provocări. După perioada comunistă când mult din istoria orașului a fost ștearsă cu buretele iată că avem parte de o reinventare a orașului generată de apariția noilor industrii.

De-a lungul timpului s-au așternut multe gânduri frumoase despre locurile pe care le veți descoperi la Iași City Tour prin programele pe care vi le propunem.

”Iaşul a rămas un muzeu al amintirilor. Dau slavă lui Dumnezeu că se păstrează şi se va mai păstra aşa multă vreme pentru sufletul nostru.” Mihail Sadoveanu

”Iaşul este mai mult decât o ilustră capitală a Moldovei. Printre zidurile sale sălăşluiesc comori de artă pe care nici o urbe a României de azi nu le posedă cu atâta îmbelşugare.” Nicolae Iorga